Spitalul de nebuni al copiilor: legați de paturi și torturați cu electrozi

 

Legați de paturi, umpluți cu medicamente și adesea torturați cu electrozi aplicați pe organele genitale pentru a-i „educa și îmblânzi”. Dacă zidurile Villa Azzurra, așa-numitul azil pentru copii, ar putea vorbi, ei ar povesti doar groaza prin care au trecut acești copii.

 

Un adevărat lagăr care a fost închis în 1979, dar Villa Azzurra încă mai există, într-o stare de abandon total  Este situat între Grugliasco și Collegno, la capătul Via Lombroso din Torino și cu mult timp înainte era un loc macabru care nu semna nici cu o vilă și nici cu un loc e basm, potrivit presei italiene Green Me.

O sută de cetacee înjunghiate în Insulele Feroe: pui smulși din burta femelelor însărcinate

Copiii care au fost internați pentru că nu erau „educați” și erau „periculoși pentru ei înșiși și pentru ceilalți” aveau  între 3 și 4 ani și au fost legați de porțile de grădină sau de calorifere fierbinți, de pat sau erau legați afară în frig dacă erau prea neastâmpărați.  Fotografia unei fetițe de 10 ani, legată de pat, goală și cu ochii pierduți, publicată de ziarul Espresso pe 26 iulie 1970, a declanșat scandalul în azilul condus de profesorul Giorgio Coda, care mai târziu a fost judecat și condamnat pentru maltratare.

 

Coda a fost cel care a încurajat aplicarea electrozilor pe organele genitale atunci când copiii făceau pipi în pat sau îi întărâta pe unul împotriva celuilalt.  Ce vina au avut acești micuți? Poate pentru că erau plini de viață ca marea majoritate a copiilor de vârsta lor sau că erau copii nelegitimi și nedoriți?

 

Dar ce s-a întâmplat cu ei? Cât le-a marcat viața acestă experineță dramatică?

Alberto Gaino spune bine în cartea sa „Casa nebună a copiilor” (Edizioni Gruppo Abele), care vorbește despre acele încăperi care ar fi trebuit să fie o „secție medico-pedagogică” comună: ”A fost una dintre cele mai mari rușini din Italia.”

Dar de pedagogie, explică Gaino printre pagini, în aceste detenții de groază nu era nimic. Și mărturiile povestesc despre multă violență, tortură și moarte cauzată de tratament extrem, între presupusele științe experimentale și vrăjitorii : cum ar fi povestea lui Ignazio, care a murit gol, legat de pat sau povestea gemenilor Grazia și Valter.

 

Gerardo, ultimul care a părăsit azilul  în anii 80, trăiește într-o comunitate printre dealuri și vorbește ca un copil, a fost și el victima „electricianului” care în sfârșit la 60 de ani, după ani petrecuți în alte spitale mentalevva găsit în sfârșit o familie. Ce au în comun toți cei acești copii? O copilărie furată și semne de neșters pe corpul și în mintea lor, ororile și violențele pe care statul italian le cunoștea, dar le-a ascuns atâta timp.

Inocenți măcelăriți: în Peru 227 de copii au fost uciși ”pentru a opri vremea rea”

Vila Azzurra, care a devenit un eveniment mediatic în anii 1970, a fost închisă după aprobarea Legii lui Basaglia nr. 180, care a abolit azilurile în 1978, dar nimeni nu poate șterge acele zile de teroare. În 11 iulie 1974 Coda a fost condamnat  la 5 ani de închisoare,la plata cheltuielilor de judecată și 5 ani de interdicție de a practica medicina.

Sursa: Green Me

De Marius Oprea

Pentru mai multe articole interesante rămâi cu noi pe RoMondoNews24

Urmărește pagina noastră de FacebookTwitter și Instragram